duminică, 24 iulie 2011
Cap 4 UN STRIGAT SALVATOR
Numai ca Edd, fiind cine era, simtise imediat mirosul panicii si o impinse cat colo dezgustat, ura din privirea lui fiind mai mult decat putea ea suporta. Dar se insela, cel putin in privinta lui Seth. Cat despre restul. Bella simti cum o parasea furia.
Daca era cinstita, trebuia sa admita ca el se apropiese neplacut de mult de adevar. Fusesera atatia barbati, prea multi pentru ai mai putea fi numarati, prea multi de tinut minte. Valuri de dezgust aproape ca o coplesira. Devenise o tarfa si asta numai din cauza lui Edward Cullen, care o luase, o folosise, se plictisise de ea, o parasise, apoi o dostrusese. Dar numai o singura data, jura ea. Nu si de acum incolo. Niciodata nu-l va mai lasa pe Edd, sau pe un alt barbat, sa-i franga inima.
Ii intoarse spatele, cautand prin sac dupa haine, simtind lacrimile periculos de aproape in vreme ce-si punea pe ea tricoul si o pereche de pantaloni scurti. Apoi, imbracata totusi decent, se intoarse iar cu fata, sperand ca el sa fi priceput aluzia si sa fi plecat ca sa nu se mai intoarca. Dar ochii dadura iarasi peste a lui si peste dispretul pe care el nu se obosea sa-l ascunda.
- De ce, Edd? Il intreba ea aproape in soapta. De ce? De ce nu ma poti lasa in pace? Dupa atata vreme, dupa tot ce ce-ai facut ca sa ma ranesti, de ce nu poti sa ma lasi in pace?
- Pentru ca eu nu am pace. Traiesc intr-un adevarat chin. Fiecare ora din fiecare zi, in fiecare noapte din ultimii sapte ani am trait intr-un chin continuu.
- Tu te-ai chinuit? Ar trebui sa putrezesti in iad, Edward Cullen, il informa ea cu amaraciune. Nu te vreau. N-o sa te mai vreau niciodata. Nu am nevoie de tine in viata mea mi-am refacut-o cu greu, dar acum sunt fericita, afurisit sa fii. Nu mai am nevoie de tine acum. S-a terminat. Am avut la dispozitie sapte ani lungi ca sa o dovedesc si, crede-ma, Edd, pur si simplu nu mai am nevoie de tine.
- Si daca te iau in brate, daca te sarut si te intind pe nisip.....
Nu era nevoie ca el sa termine. Bella stai. Isi amintise, Doamne, si ce bine-si amintise! Isi
pleca ochii, nedorind sa infrunte adevarul, in vreme ce rasul lui ii sferdelea urechile.
Incepu sa se indeparteze, inchizandu-si mintea.
- Bella....
- Pleaca, Edd, murmura ea obosita, de abia tarandu-si picioarele prin nisip.
Ajunsese la pavaj si se pri, dandu-si seama ca, daca nisipul era asa de fierbinte, drumul care
Fusese batut de soare trebuia sa fie de-a dreptul incins. Dar cu Edd numai la cativa pasi in urma, nu putea risca sa se opreasca sa-si caute sandalele prin sac, asa ca, impinsa de panica, o porni mai departe. O greseala prosteasca, dupa cum isi dadu seama imediat. Drumul nu era numai cald, era de-a dreptul fierbinte, fara sa mai puna la socoteala faptul ca asfaltul aproape ca se topise si se lipea de picioare.
Apoi, proasta ce fusese, se impiedica si aproape ca-si rupse un deget. Tipa de durere, iar lacrimile care fusesera pe aproape de cand daduse cu ochii de Edward incepu sa-i siroiasca pe obrji. Desigur, numai de durerea pe care o simtea in picior. ,, Esti o proasta, asta esti’’, isi spusese, suspinand tare, irational de jignita ca Edd plecase, tocmai in momentul in care avea cea mai mare nevoie de el.
Numai ca nu era chiar asa. Cand mai facuse arogantul Edward Cullen ceea ce i se spunea? Constata ea uimita si suparata, atunci cand el o ridica in brate, purtand-o pe sus pana-n celalta parte a drumului.
- Da-ma jos! Protesta ea, cu obrajul lipit de pieptul lui, fara sa se mai atinga pielea de aceasta data pentru ca el, undeva pe drum, apucase sa se imbrace. Vrei te rog sa ma lasi jos?
Umilitor, el se supuse, dar, in clipa in care picioarele ei atinse pamantul, ii cuprinse fata in
palme, zambind si stergandu-i lacrimile cu degetele blande.
- Doamne sfinte, Bella, mumrmura el, lasand capul in jos.
Bella se oteli pentru sarutul la care nu mai avea putere sa reziste, ochii ei ciocolatii fiind
stapaniti de ai lui si uimind-o cu expresia lor de o tandrete nemarginita. Si, in acel moment, instinctul ii spunea ca nu trebuie sa-i permita s-o sarute. Nu asa. Putea sa infrunte si mania si dispretul. Orice altceva si se va pierde, cei sapte ani de iad fiind in van irositi.
- Bella! Bella...
Glasul lui Seth rupse vraja si Edward injura de toti sfintii inainte s-o elibereze.
sâmbătă, 23 iulie 2011
CAP 3 O LUPTA PIERDUTA
- Eu..... cred ca ar fi mai bine sa plec, se balbai ea, sperand sa scape cat mai repede de
privirea lui calculata.
- Incerci sa fugi? O necaji el. Tocmai de mine? Nu se poate. Ce lipsa de maniere, cand de
abia ne-am intalnit. Inafara de asta, se pare ca l-ai uitat cu totul pe absetul Seth.
- Sunt sigura c-o sa reuseasca sa ma gaseasca, i-o intoarse ea cu raceala, cautandu-si sacul
de plaja cu ochii. Il descoperi acolo unde-l aruncase el nerabdator, dar, cum trebuia sa se apropie periculos de mult de locul in care se protapise el, impulsul de a pleca fara el i se parea ispititor. Insa acesta era un lux pe care nu si-l putea permite, pentru ca, daca se putea dispensa de prosop si de trusa de farduri, de portofel si de pasaport nu putea fi vorba, fara sa mai puna la socoteala un nimic cum erau hainele.
Chiar daca ar fi reusit sa gaseasca prin absurd curajul sa umble aproape goala pe strazi, nu mai exista nimic care sa-l opreasca pe Edward sa-i umble printre lucruri si sa afle adresa casei de vacanta in care statea si apoi sa-i apara in prag. Cum oricum nu avea de ales, cu cat se misca mai repede, cu atat scapa mai ieftin. Sa scape? Halal speranta, gemu ea. Din punct de vedere fizic va fi libera, dar inauntru, acolo unde conta cu adevarat, nu avea scapare de Edward. Niciodata.
Otelindu-se, facu un pas inainte, tresarind vizibil atunci cand Edd ii ghici intentiiile.
- Intotdeauna un domn, rosti Bella imbufnata, luand sacul din mana lui, atenta sa evite
orice fel de contact cu el.
- Evident. Spre deosebire de absentul Seth , marai Edd, eu stiu cum sa ma comport cu o
doamna.
- Si ce te face sa crezi ca Seth nu stie?
- A intarziat. Presupunand ca mai apare. De asemenea presupunand ca exista, adauga el cu
malitiozitate.
- Si asta ce mai vrea sa insemne?
- Tocmai ceea ce am spus. Descoperi ca esti dintr-o data singura pe plaja cu mine si ti se
face fric. Ce usor este sa-ti inventezi un tovaras convenabil care tocami lipseste.
- Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, Edd, dar sa sti ca el este la fel de real ca tine.
- Un mascul cu sange fierbinte, fara indoiala.
- Daca spui tu, murmura ea, obosita de acel ping-pong verbal. In afara de asta, o durea
Capul, stralucirea soarelui pe nisipul alb fiind prea puternica chiar si pentru lentilele ei intunecate. Si era cald insuportabil de cald.
- De fapt, eu n-am spus asa ceva, ii raspunse el, masurand-o iar din priviri. Nici un mascul cu sange cald prin vene nu te-ar lasa singura asa de mult, mai ales asa cum esti
imbracata.
- Este un costum de baie absolut decent, ii zise ea cu raceala.
- Este deaja o chestiune de pareri, draga mea.
- Care oricum nu te priveste pe tine, izbucni ea, expresia lui infumurata scotand-o din
minti.
- Te inseli, Bella, o contrazise el, ochii ca de smarald strapungand parca lentilele ochelarilor
Si sfredelindu-i parca pana-n suflet. Tu reprezinti treaba mea. Pentru ca esti a mea . Intodeauna ai fost a mea si nimic din ce ai spune nu va schimba treaba asta. Recunoaste, Bella, o imboldi el, cu calm. ESTI A MEA!
- Iar tu esti nebun, i-o intoarse Bella. Eu nu-ti apartin, nici tie nici altui barbat. Nu am
apartinut niciodata inainte si mai mult ca sigur ca treaba asta nu se va intampla nici pe viitor.
- Foarte bine. In cazul asta, Bella, sper ca n-o sa te deranjeze daca o sa dovedesc.
Edward se misca la fel de iute ca fulgerul. Constienta de pericolul iminent, Bella se daduse
Inapoi si se impiedica de sacul de plaja de la picioare si probabil ca ar fi cazut daca mainile lui nu s-ar fi intins dupa ea si n-ar fi prins-o intr-o clipa.
Apoi o trase spre el, tot mai aproape de corpul lui aproape gol, iar Bella, luata pe nepregatite, se trezi neputincioasa in fata darzeniei lui. Asta numai din cauza ca-l dorea, ca tanjea dupa el, ca avea nevoie de el,Doamne, si ce nevoie mai avea de el!
Dupa ce ca aproape c-o lipi de el, Edward se opri, dorind sa prelungeasca acel moment. Bella nu se misca, nici macar nu respira in vreme ce cuvintele blande ale lui Edd trecura prin ea, dezlantuind haosul si zbuciumul in mintea si sufletul ei.
- Ma doresti, ii zise el cu simplitate, dezmierdandu-i obrazul cu un deget. Poti sa te
impotrivesti dorintei, poti sa mi te impotrivesti. Poti sa negi, sa tipi de pe toate acoperisurile lumii si probabil ca oamenii te vor crede, dar ar insemna sa minti. Haide, Bella, recunoaste, insista fara mila. Ma vrei. Nu-i asa?
Desi Bella scutura din cap, Edd zambi si-i scoase ochelarii de soare, ultimul ei baraj de aparare. Atunci cand ochii ei ii intalnira pe ai lui, restul lumii paru sa dispara, topindu-se in ceata cu Edd asa de aproape, prezenta lui umplandu-i mintea, o minte care simtea nevoia sa-si tipe vehement contradictiile. Trebuia sa fie puternica. Trebuia sa-i reziste. Trebuia sa-l nege.
- Te rog, Edd, il implora, cu ochii ciocolatii plini de frica.
- Of, Bella, Bella, gemu el usor scuturand din cap si zambind, nu te mai impotrivi. Maini
puternice ii cuprinsera talia si o trasera aproape, incredibil de aproape, duar la un fir de par de contactul direct pe care-l dorea cu atata adoare si de care se temea. Ma vrei. Ai nevoie de mine. Noi doi ne apartinem unui altuia
Nici o cale de scapare, isi dadu ea seama, tot mai slaba. Nici o cale de scapare de Edd care-i cerceta infrigurat fata. Bella simtea cum se topea, cum flacarile din interiorul ei deveneau si mai puternice, atatate din plin de cuvintele lui.
- Ai fost facuta pentru a fi mangaiata, insista el. Sa fi mangaiata, sarutata,iubita. Si esti a
Mea. Ai fost mereu a mea. Noi doi am fost facuti unul pentru celalalt. Tu si cu mine. Minte cu minte. Trup cu trup. Santem unul al altuia.
Mintea Bellei se impaienjeni. O iubea. Fiecare privire, fiecare rasuflare, fiecare atingere ii spuneau clar ca o iubise intotdeauna. Toate zilele de maine, isi aminti ea, indurerata. Si ce proasta fusese sa-l creada de prima data. Numai ca nu si de aceasta data.
- Nu, Edward,striga, incercand sa se elibereze din stransoarea de fier.
- Oh, ba da! Edd rase, un ras rece, dur care aproape ca sfasie aerul inainte ca el sa-si plece
capul si buzele sa i se frece de gura ei. O atingere usoara, dar suficienta ca s-o aprinda. Incerca iar sa se elibereze, dar deja buzele i se defacura usor, a invitatie, Edd profitand de ea ca sa-i invadeze intreaga gura, aproape cu brutalitate
,,Nu, Edd’’,tipa ea in gand, dar era deja prea tarziu. Mult prea tarziu. El o sarutase si ea-i raspunsese. Edward Cullen avea acum dovada.
Reusi cu greu sa faca un pas in spate si apoi sa-i intalneasca ochii batjocoritori.
- Ai reusit sa inscrii iar, Edd? Despre asta era vorba aici, sa incerci sa dovedesti ca esti in
continuare irezistibil?
- Am incercat, si am reusit, Bella, declara el imediat.
- Nu zau?
- Da, zau. Eu numai ma uit si corpul tau raspunde. Ating iar corpul tau explodeaza.
N-ai decat sa negi, daca trebuie, dar...
- Dar nimic. Lasa-ma in pace, suiera ea, arucandu-se inainte, cu palma pregatita sa
loveasca, reflexele rapide ale lui Edd scutindu-l de lovitura.
- Nici sa nu te gandesti la asa ceva, ii zise el, rasucindu-i bratul la spate si tragnd-o aproape.
Bella tresari din cauza acelui contact, mai ales ca-l simtise cat era de atatat, atunci cand isi
lipise efectiv coapsele de ea.
- Pentru ca altfel, nebunatica mea iubita, s-ar putea sa ma las ispitit sa dovedesc pana la
Capat cat de mult ma vrei de fapt, ii sopti, lipind-o bine de el.
- Vrei te rog sa-mi dai drumul, gemu Bella, inainte sa ajungem amandoi sa fim arestati?
- Si ti-ar pasa? O intreba el, magaindu-i sanii.
- Sigur ca mi-ar pasa. Am inca o familie la care trebuie sa ma gandesc.
- Fara sa-l mai punem la socoteala pe absentul Seth.
Seth. Bella aproape ca incremeni. Putea sosi in orice clipa. Alice cu Seth. Trebuia sa scape.
Trebuia sa se indeparteze cat mai repede de el. Dar cum sa faca asta....cum???
vineri, 15 iulie 2011
CAP 2 Mintea spune NU, dar corpul zice DA
- Inca mai esti pe aici? Murmura cu aroganta in vreme ce-si punea pe nas ochelarii de
soare cu lentile intunecate. Chiar nu ai nimic mai bun de facut, Edd? Nimic care sa-ti abata atentia pentru urmatorii sapte ani si ceva? Vai, lucrurile cred ca stau destul de prost. Daca as avea macar cinci minute libere, continua ea pe acelasi ton, atunci mi-ai putea povesti despre viata ta. Puse pieptenele si oglinda la loc si scoase din sac o stricla de crema protectoare pe care se apuca s-o scuture viguros. Era un alt gest de concediere. Dar, ca si inainte, Bella stia ca, daca Edward s-ar fi intors si ar fi plecat, ar fi suferit mai mult decat ar fi dispusa sa admita.
Numai ca el nu pleca.
- Stai. Lasa-ma pe mine, insista el.
- Pot sa ma descurc si singura, multumesc, se ratoi Bella, dar Edward o ignora si, lundu-i
sticla din mana, o intoarse cu spatele, apropiindu-se de ea, periculos de mult, facandu-i parul fin de pe ceafa sa se zburleasca in semn de alarma.
- Acum stai locului, femeie, ii porunci el ragusit, tonul catifelat trimitindu-i fiori de placere
de pe sira spinarii.
Sa stea locului? Cu mainile lui Edd pe corpul ei? Halal speranta. Bella era o masa de nervi intinsi la maximum, constienta numai de contactul piele pe piele, de magia degetelor care lucrau pe corpul expus, incetul cu incetul incepand sa se topeasca in fata asaltului tacut al mainilor lui. ,,Nebunie, isi zise, zambind visatoare. Nebunie curata.’’
Dar Bella era neajutorata, era precum lutul in mainile lui Edward, pentru ca el, istetul, stia exact ce anume facea. In vreme ce palmele lui pline de crema ii masau acum partea de spate de langa coloana, ea ridica spre cer o rugaciune de multumire. Nici nu vroia sa se gandeasca la ce haos ar fi creat daca ar fi intors-o cu fata spre el. Numai gandul asta si era destu sa o puna pe jar, facand-o sa roseasca.
Dar cand renunta la ganduri, lasandu-se sa simta numai fiorii si placerea transmisa de mainile lui Edd, care se plimbau in sus si-n jos, peste rotunjimea soldurilor si apoi peste partea ingusta a taliei, si iar in jos, oprindu-se pentru o clipa la nivelul elasticului de la bikini.
Bella nu mai respira, neindraznind s-o faca. Asteptand, dorind, stiind, fiorii punand cu totul stapanire pe ea atunci can Edd trecu de acel obstacol.
- Edd, protesta ea, retragandu-se, desi mintea urla ca nu cumva sa faca asa ceva. Pentru
ca, Doamne, nu vroia ca el sa inceteze.
Edward rase, un ras profund care era o muzica pentru urechile ei, atunci cand se retrase, atigand-o pentru ultima data usor, foarte usor, readucand la suprafata o dorinta pe care ea o crezuse demult moarta si ingropata.
- Of, Bella! Murmura el, lasand capul in jos si sarutand-o la baza gatului, ridicand haosul in
interiorul ei.
Bella deveni deodata rigida, alungand nevoia de a se sprijini cu totul de el, stiind cum ar fi reactionat Edward. Mainile lui ar fi cuprins-o de talie, apoi i-ar fi cuprins sanii, mangaindu-i incet, fara sa tina seama ca se aflau pe o plaja publica, apoi sa dea deoparte bucata aceea de material, expunanandu-i sfarcurile intunecate si umflate privirilor lui flamande. Si ea-l dorea. La naiba, cat de mult il dorea!
Dar era mai rau de atat, isi dadu ea seama, strangand pumnii in incercarea de a-si pastra controlul. Asta din cauza ca Edward era ca un drog, ceva dupa care poftea, dar, ca si alcolicii, daca lua nimai o inghititura de bautura, stia ca nu avea sa se mai poata opri. ,, Mangaie-l pe Edd, saruta-l si adio cu libertatea pentru todeauna.’’
,, Nu esti libera nici acum’’. Se chinui mai departe in tacere. Poate ca nu, admise ea, dar cel putin trecuse mai departe, luptase cu greu sa scape de anii cei rai, dovedise ca putea trai si fara el.
Oho, da, acum putea trai si fara el. Si nu putea risca sa se lase devastata iar, atunci cand Edward Cullen avea sa se sature de micul lor joc
Se retrase, incrucisandu-si bratele pe piept, deaodata infrigurata in pofida caniculei, si privind in jur, constata cu mirare ca pe dinafara nimic nu se schimbase. Era tot pe plaja la Houlgate, asteptandu-i pe Alice si pe Seth.
Pentru prima data lipsa de punctualitate a lui Alice i se parea o binecuvantare, pentru ca ei doi nu trebuia sa se intalneasca. Niciodata. Bella n-ar fi putut suporta. Sa-i permita lui Edward sa vada care era viata ei, sa-i permita sa reintre in ea? Nici cand avea sa inghete iadul! Jura ea, oarecum constienta de faptul ca famiile incepusera sa-si stranga lucrururile si isi chemau copii, deaja obositi de atata joaca, de la malul apei.
Inca cinci minute si va ramane singura, singura pe plaja cu Edd in plina caldura a zilei. Numai cainii nebuni si englezii. Nebuni. Asta o caracterizaperfect, era nebuna. Se cutremura.
- Ti-e frig, rosti Edd, ingustandu-si ochii. Prea mult soare, proasta mica ce esti. Haide, ai
mare nevoie de ceva de baut. El nu mai statu sa mai astepte vreun raspuns, ci lua sacul de plaja cu o mana si cu cealalta o prinse de brat, tragand-o dupa el. Ca un copil Bella i se supuse, prea istovita ca sa mai nege ce simtea, avand habar doar de acea nevoie goala, fara rusine pe care o simtea pentru el.
Numai ca nu trebuia sa-i cedeze. Se opri, oprindu-l si pe el. Edd se ointoarse, privind-o mirat.
- Ce este? O intreba incet.
Bella isi umezi buzele.
- Am promis sa ma intalnesc cu cineva. Pe plaja, adauga cu grija. Cu.....
- Cu? O intrerupse el acru, incredibil, facand-o pe Bella sa-i simta teama.
Pentru prima data de cand se intalnisera, Bella se simti stapana pe situatie.
- Numai cu Seth, murmura ea linistita. Seth si....
- Seth! Ah, da! Mormai Edd, intunecat la fata, si, desi pe Bella o durea sa-l insele asa de
tare, cu toate astea era bucuroasa ca reusise s-o faca. Deci...Arunca sacul pe nisip cu un gest furios si o prinse iar de brate. Spune-mi, spune-mi despre acest Seth, acest barbat care indrazneste sa te lase singura pe o plaja aglomerata.
- Este...
- Inalt , blond si frumos, banuiesc, nu? O intrerupse cu salbaticie.
- Inalt? Oh, da, raspunse cu indulgenta, zambind, desi n-ar fi vrut. Asa era, parea cam inalt
Pentru varsta lui. Si mai e si frumusel foc, adauga pentru Eddy. Un omulet foarte frumusel. Cat despre partea cu blondul....Nu, Edd, il informa pe un ton confidential. Dar doua din trei nu-i chiar asa de rau.
- Si este bun de ceva?
- Poftim? Intreba imediat, incordandu-se din cauza furiei pe care i-o simtise in glas.
- Stii tu. Bun. In pat, zise el de-a dreptul, ochii lui superbi erau acum intunecati parand sa-i
fiarba de manie si ura.
- Adica daca-i bun ca tine? Il intepa Bella, dorind sa-l raneasca, sa i-o plateasca pentru anii
de durere, pentru vidul ramas in urma lui.
El injura si-o intoarse cu fata, mult prea aproape pentru siguranta ei.
- E mai bun ca mine? Scutura din cap, strambandu-se dispretuitor. Nu marai. Asa ceva nici
n-ar fi cu putinta, dar destul de bun, nu, Bella? Adauga ca o insulta. Destul de bun sa te faca fericita, sa-ti ofere ceva satisfactie. Destul de bun ca sa te faca sa ceri mai mult, si mai mult...?
Zambi intr-un fel, pentru ca stralucirea alba a dintilor parea sa aduca a zambet.
- Nu, Bella, declara stapan pe el, impingand-o dezgustat. Stiu ca n-ar putea fi asa de bun.
- Dar n-o sa fi niciodata sigur, nu, Edd? Se auzi singura chinuindu-l mai departe. Ai putea
crede, spera, presupun, ca nu e grozav, il informa ea cu dulceata in glas. Dar nu poti fi sigur, nu asa ca mine. Isi ridica barbia in semn de aroganta. Ia sa vedem acum, Edward Cullen cat valora, pe o scara de la unu la zece, cam... Ii intalni privirea, prelungind momentele de chin cu cruzime. Apoi ridica nepasatoare din umeri. Scuze, Edd, rosti cu calm. A trecut asa de multa vreme, incat nu-mi mai pot aminti cum era cu tine.
- Minti.
- Oare? Zambi, savurand durerea lui Edward si incercand s-o alunge pe a sa. Il ranise, ii
atinse acel nerv sensibil si lovitura isi nimerise tinta in plin, acolo unde durea mai tare. Tocmai in centrul barbatiei lui. Si in mandria imensa. Si in aroganta fara de masura, si in siguranta plina de infruntare. Gata cu dragostea, rasul si veselia. Trebuia sa ramaie mai departe tare pe pozitie.
Poate ca el o iubise, dar ii furase inocenta, loase tot ce avusese ea de oferit si ceva pe deasupra. Si, inafara de faptul c-o parasise, o distrusese fara mila pe ea si tot ce-i era mai drag pe lume. Pentru treaba asta nu avea sa-l ierte niciodata. Si daca mintitul o ajuta sa-l tina cat mai departe, atunci foarte bine. Isi va juca rolul ca o marioneta, numai ca, de aceasta data, nu Edward avea s-o conduca.
Desigur, Edd de care-si amintea atat de bine isi revenise, cu bratele stranse peste pieptul gol in vreme ce continua sa o priveasca. Observandu-i expresia pe care el nu se osteni s-o ascunda, Bella se departa, punand destul spatiu intre ei, incapabila insa sa se ascunda de privirea neinduratoare care scurta orice fel de departare.
Dar ochii lui masurau, cantareau, cercetau, priveau cu placere tot corpul ei expus insistand mai ales asupra sanilor, arzandu-i carnea prin materialul subtire a costumului de baie.
Bella ramasese rigida, luptand cu dorinta de a-si acoperi pieptul cu bratele intr-un gest autoprotector, simtind cum sanii i se strangeau, cum sfarcurile impingeau materialul sutienului; flacara dorintei de a-l sti pe Edd privind, mangaind si alintand era aproape de neindurat.
El zambi deodata, pentru ca in final avea dovada pe care o dorise: sfarcurile ridicate ale Bellei erau o reactie elocventa. Il dorea . N-avea decat sa minta pana cand se invinetea, dar Edward stia, asa cum stia si Bella, ca ea-l dorea.
vineri, 8 iulie 2011
Cap 1 DUREREA REVINE
- Buna, Bella. A trecut foarte multa vreme de cand nu ne-am mai vazut.
Era practic inghetata, simtindu-si pilea de gaina, desi era chiar la soare. Fara sa aiba ochelarii de soare pe nas, lumea era ca un abur, soarele reflectat de nisip ametitor, distorsionand totul. Ridica mana ca sa-si stearga stropii de apa de pe fata, in incercarea de al vedea pe barbatul de langa ea. Desi n-ar fi avut nevoie.
Cunostea glasul acela si i-ar fi simtit aroma after shave-ului de la o suta de pasi departare. Numai ca nu se intamplase asa, nu? Realiza, simtind cum o cuprindea panica. Ani de zile se uitase cu atentie la multimile de oameni, tanjind macar sa prinda o linie din profilul acela arogant, seriata ca ochii ei aveau sa-i gaseasca pe ai lui pe deasupra multimii de capete, mai speriata, odata cu trecerea lunilor, ca asa ceva nu avea sa se intample niciodata. Desi nu izbutise sa scape de durere, dorinta, nevoia, dar acum, fiind prinsa cu garda lasata, Edward Cullen o gasise cu totul vulnerabila.
- Buna, Eddy, raspunse ea rece, uimita ca glasul nu-i tradase imensa tulburare din
interior. Cum avea nevoie de putin timp sa se gandeasca, ridica prosopul de jos si incepu sa-si frece pielea, intr-o incercare de a-si recapata stapanirea de sine. ,,Oare de ce? De ce tocmai acum?’’ se intreb, scuturandu-si excesul de apa din coama deasa de par. Stia ca Eddy isi daduse seama ca tragea de timp, asa ca inspira profund de cateva ori si se intoarse sa-l infrunte.
- Sapte ani, murmura el, cu un zambet critic in coltul buzelor. Cine ar fi crezut? Si nu arati
nici macar cu o singura zi mai mare.
,,Pun pariu’’, rase in sinea ei, durerea de al revedea, de a fi asa de aproape de el aproape sfasiind-o. Ce ironie, o alta gluma a sort, sa iasa din mare, pe jumatate orbita si sa dea tocmai peste el. Edward Collen un metru optzeci si sapte de dinamism bronzat. Un metru ptzeci si sapte de masculinitate incredibila.
In vreme ce amintirile se intoarsera s-o hartuiasca, Bella inchise ochii, dar nu si mintea, fiecare cuvant, fiecare mangaiere fiind asa de reale pentru ea, ca si cum totul s-ar fi intamplat numai cu o zi in urma: bratele puternice din jurul ei, rasuflarea calda pe obraz inainte ca el sa-i sarute colturile gurii. Barbat si femeie singuri pe o plaja. Atunci si acum.
Otelindu-se ca sa-i intalneasca privirea, isi ridica ploapele grele ca plumbul, intuind aproape fara sa vada pecetea timpului trecut parul sau auriu si stralucitor, ridurile de ras din jurul ochilor de smarald. Cu toate astea, cel mai frumos barbat fusese pentru ea cel mai mare ghinion in viata- faptul ca-l cunoscuse. ,,OH, da, isi zise cu amaraciune, timpul a fost prea bland cu frumosul Edward Collen.’’
Isi linse buzele acoperite de sare, drept raspuns nervos, fara voie provocator, pentru ca imediat il auzi pe Eddy injurand in barba in timp ce se intindea spre ea, degetele lungi ale manilor lui cuprinzandu-i umerii. Bella suspina, reactionand, raspunzand, pentru un moment de-a dreptul incredibil, unei nevoi asa de firesti, atat de adevarate, incat si numai gandul negarii ei ar fi fost obscen. Dar apoi isi aminti. Sapte ani. Sapte ani de singuratate. Sapte ani de ura.
- Nu, protesta ea, incercand sa se indeparteze, dar degetele ca de un fier se stransera mai bine, iar ea-si dadu seama cu un soc ca de fapt nu se schimbase nimic. Pana cand Eddy nu era gata s-o elibereze, Bella era prinsa in capcana.
- Nu? Ce anume nu? O intreba el. Sa nu te strang, Bella? Sa nu te ating, sa nu te magai? Dar de ce? O provoca mai departe, complet calm. Nu am de gand sa-ti fac vreun rau. Vreau numai sa te strang in brate, sa-mi amintesc. Vreau ca amandoi sa ne amintim.
Da, Bella isi amintea, cuvintele lui Edward, atingerea si prezenta sa devastatoare erau cat se poate de evocatoare. Pentru ca isi apartineau, totdeauna isi apartinusera. ,,Asta e de domaniul trecutului’’, isi zise ea, incordandu-se desi Eddy zabi si scutura din cap, ochii de culoarea smaraldului sclipindu-i.
- Of, Bella, o mustra cu blandete. Stii mai bine cum vine treaba. Nu te poti lupta cu adevarul. Asa ca de ce nu te relaxezi, de ce sa nu savurezi momentul?
Glasul lui continua sa curga asupra ei, nemilos, alinator, facand-o sa-si aminteasca, fiecare atingere, fiecare cuvant, fiecare nuanta reinviind trecutul. Bella pierdea batalia, nu avea nici o sansa in fata lui Edward, sangele transformadu-se in apa in venele ei in vreme ce degetele lungi ii masau umerii goi. Imediat, simti cum cedau genuncii, asa ca se lasa cu toata greutatea pe el, contactul acela corp la corp lasand-o aproape fara suflare.
- Oh, da, rosti mai departe Eddy, strangand-o bine. Mult, mult mai bine, continua. Cu toate acestea desi ar fi vrut sa se resfete in caldura laudelor lui Eddy, pe undeva prin strafundul mintii, bunul simt se redesteapta.
Haide! Omule acela o distrusese, pentru numele Domnului, plecase din viata ei fara sa priveasca o clipa inapoi. Inebunise oare cu totul? Sa-i permita sa revina de parca ar fi plecat cu numai o zi in urma? Oh, nu! Se maturizase deja.
Zilele lungi, noptile de singuratate si realizarea cruda a faptului ca Eddy nu se mai folosise de ea, isi lasase amprenta asupra psihicului ei. Trecuse cu greu prin aceasta proba de foc. Si afurisit fie Edwar Collen, dar Bella reusise sa supravietuiasca. Acum nu mai trebuia decat sa gaseasca puterea sa i se impotriveasca, sa lupte cu el.
- Bella. Of, Bellla, murmura el, macinandu-i rezistenta in vreme ce-si cobora palmele pe rotunjimea feselor ei. Doamne, ce dor mi-a fost de tine, gemu. Mi-ai lipsit. Te-am dorit. Am avut atata nevoie de tine.
- Nu! Cu un imens efort de vointa, Bella se elibera. Oh, dar nevoia era acolo, accepta ea in gand. O nevoie fizica. Nimic mai mult, nimic mai putin. Dra nevoia si dorintele lui Edward nu aveau nimic de-a face cu ea. Termina, Eddy, ii zise, privindu-l cu raceala. Nu mai minti. Nu acum. Nici alta data. Sapte ani, Edd. Nu ai avut nevoie de mine atunci si mai mult ca sigur nu te-ai gandit vreodata la fraiera de Bella Swan.
- Chiar asa? Murmura el. Doamne, Bella, macar de-ai sti.
- Numai ca nu stiu, nu? Izbucni ea suparata. Si nici nu vreau sa stiu. Nu vreau nimic, absolut nimic din partea ta. Inghitindu-si durerea si amaraciunea, se intoarse cu spatele, intr-un gest de concediere pe care nu era prea sigura daca-l dorea, dar trebuise sa faca neaparat ceva ca sa scape de vraja instituita de prezenta lui Edd.
Constienta la modul neplacut de nisipul care-i ardea talpile, era inca si mai nelinistita de barbatul care statea mult prea aproape pentru siguranta ei. Ochii smaraldului parca parca-i ardeau corpul in vreme ce-o studiau, alintandu-i curbele, parca, sorbindu-i rotunjimile, adastand pe pieptul frumos care se ridica si cobora in ritmul respiratiei si care era cuprins de o durere pe care numai el ar fi putut s-o aline.
Cum Bella era deaja mult prea incinsa, gandul unei bauturi reci i se paru deodata foarte atragator, ceva rece si mult care sa-i astampere setea, urmat apoi de un coniac mare, asa cum nu-i statea in obicei. Edd. De ce? De ce, toata acea vreme? Si cum de indraznea sa revina asa de calm inapoi in viata ei, de parca nu s-ar fi intamplat nimic?
Clipi incercand sa-si alunge lacrimile. ,,Esti o proasta’’, isi zise, dupa care ignoranu-l complet pe Eddy, incepu sa-si scormoneasca prin sacul de plaja numai ca sa aiba ceva de facut. Degetele dadura din greseala peste mica oglinjoara de buzunar si peste pieptene, drept care incerca sa revina la normalitate, cel putin exterior, pieptanandu-si parulu incalcit si plin de sare.
Convinsa ca arata cumplit, risca o privire in oglinda. Panica. Opanica pe care facea tot ce putea sa o ascunda, mai ales atunci cand misca putin oglinda si, dupa cum se temuse-sau sperase-?, prinse in ea chipul solemn a lui Edward care era aplecat deasupra ei.
Era practic inghetata, simtindu-si pilea de gaina, desi era chiar la soare. Fara sa aiba ochelarii de soare pe nas, lumea era ca un abur, soarele reflectat de nisip ametitor, distorsionand totul. Ridica mana ca sa-si stearga stropii de apa de pe fata, in incercarea de al vedea pe barbatul de langa ea. Desi n-ar fi avut nevoie.
Cunostea glasul acela si i-ar fi simtit aroma after shave-ului de la o suta de pasi departare. Numai ca nu se intamplase asa, nu? Realiza, simtind cum o cuprindea panica. Ani de zile se uitase cu atentie la multimile de oameni, tanjind macar sa prinda o linie din profilul acela arogant, seriata ca ochii ei aveau sa-i gaseasca pe ai lui pe deasupra multimii de capete, mai speriata, odata cu trecerea lunilor, ca asa ceva nu avea sa se intample niciodata. Desi nu izbutise sa scape de durere, dorinta, nevoia, dar acum, fiind prinsa cu garda lasata, Edward Cullen o gasise cu totul vulnerabila.
- Buna, Eddy, raspunse ea rece, uimita ca glasul nu-i tradase imensa tulburare din
interior. Cum avea nevoie de putin timp sa se gandeasca, ridica prosopul de jos si incepu sa-si frece pielea, intr-o incercare de a-si recapata stapanirea de sine. ,,Oare de ce? De ce tocmai acum?’’ se intreb, scuturandu-si excesul de apa din coama deasa de par. Stia ca Eddy isi daduse seama ca tragea de timp, asa ca inspira profund de cateva ori si se intoarse sa-l infrunte.
- Sapte ani, murmura el, cu un zambet critic in coltul buzelor. Cine ar fi crezut? Si nu arati
nici macar cu o singura zi mai mare.
,,Pun pariu’’, rase in sinea ei, durerea de al revedea, de a fi asa de aproape de el aproape sfasiind-o. Ce ironie, o alta gluma a sort, sa iasa din mare, pe jumatate orbita si sa dea tocmai peste el. Edward Collen un metru optzeci si sapte de dinamism bronzat. Un metru ptzeci si sapte de masculinitate incredibila.
In vreme ce amintirile se intoarsera s-o hartuiasca, Bella inchise ochii, dar nu si mintea, fiecare cuvant, fiecare mangaiere fiind asa de reale pentru ea, ca si cum totul s-ar fi intamplat numai cu o zi in urma: bratele puternice din jurul ei, rasuflarea calda pe obraz inainte ca el sa-i sarute colturile gurii. Barbat si femeie singuri pe o plaja. Atunci si acum.
Otelindu-se ca sa-i intalneasca privirea, isi ridica ploapele grele ca plumbul, intuind aproape fara sa vada pecetea timpului trecut parul sau auriu si stralucitor, ridurile de ras din jurul ochilor de smarald. Cu toate astea, cel mai frumos barbat fusese pentru ea cel mai mare ghinion in viata- faptul ca-l cunoscuse. ,,OH, da, isi zise cu amaraciune, timpul a fost prea bland cu frumosul Edward Collen.’’
Isi linse buzele acoperite de sare, drept raspuns nervos, fara voie provocator, pentru ca imediat il auzi pe Eddy injurand in barba in timp ce se intindea spre ea, degetele lungi ale manilor lui cuprinzandu-i umerii. Bella suspina, reactionand, raspunzand, pentru un moment de-a dreptul incredibil, unei nevoi asa de firesti, atat de adevarate, incat si numai gandul negarii ei ar fi fost obscen. Dar apoi isi aminti. Sapte ani. Sapte ani de singuratate. Sapte ani de ura.
- Nu, protesta ea, incercand sa se indeparteze, dar degetele ca de un fier se stransera mai bine, iar ea-si dadu seama cu un soc ca de fapt nu se schimbase nimic. Pana cand Eddy nu era gata s-o elibereze, Bella era prinsa in capcana.
- Nu? Ce anume nu? O intreba el. Sa nu te strang, Bella? Sa nu te ating, sa nu te magai? Dar de ce? O provoca mai departe, complet calm. Nu am de gand sa-ti fac vreun rau. Vreau numai sa te strang in brate, sa-mi amintesc. Vreau ca amandoi sa ne amintim.
Da, Bella isi amintea, cuvintele lui Edward, atingerea si prezenta sa devastatoare erau cat se poate de evocatoare. Pentru ca isi apartineau, totdeauna isi apartinusera. ,,Asta e de domaniul trecutului’’, isi zise ea, incordandu-se desi Eddy zabi si scutura din cap, ochii de culoarea smaraldului sclipindu-i.
- Of, Bella, o mustra cu blandete. Stii mai bine cum vine treaba. Nu te poti lupta cu adevarul. Asa ca de ce nu te relaxezi, de ce sa nu savurezi momentul?
Glasul lui continua sa curga asupra ei, nemilos, alinator, facand-o sa-si aminteasca, fiecare atingere, fiecare cuvant, fiecare nuanta reinviind trecutul. Bella pierdea batalia, nu avea nici o sansa in fata lui Edward, sangele transformadu-se in apa in venele ei in vreme ce degetele lungi ii masau umerii goi. Imediat, simti cum cedau genuncii, asa ca se lasa cu toata greutatea pe el, contactul acela corp la corp lasand-o aproape fara suflare.
- Oh, da, rosti mai departe Eddy, strangand-o bine. Mult, mult mai bine, continua. Cu toate acestea desi ar fi vrut sa se resfete in caldura laudelor lui Eddy, pe undeva prin strafundul mintii, bunul simt se redesteapta.
Haide! Omule acela o distrusese, pentru numele Domnului, plecase din viata ei fara sa priveasca o clipa inapoi. Inebunise oare cu totul? Sa-i permita sa revina de parca ar fi plecat cu numai o zi in urma? Oh, nu! Se maturizase deja.
Zilele lungi, noptile de singuratate si realizarea cruda a faptului ca Eddy nu se mai folosise de ea, isi lasase amprenta asupra psihicului ei. Trecuse cu greu prin aceasta proba de foc. Si afurisit fie Edwar Collen, dar Bella reusise sa supravietuiasca. Acum nu mai trebuia decat sa gaseasca puterea sa i se impotriveasca, sa lupte cu el.
- Bella. Of, Bellla, murmura el, macinandu-i rezistenta in vreme ce-si cobora palmele pe rotunjimea feselor ei. Doamne, ce dor mi-a fost de tine, gemu. Mi-ai lipsit. Te-am dorit. Am avut atata nevoie de tine.
- Nu! Cu un imens efort de vointa, Bella se elibera. Oh, dar nevoia era acolo, accepta ea in gand. O nevoie fizica. Nimic mai mult, nimic mai putin. Dra nevoia si dorintele lui Edward nu aveau nimic de-a face cu ea. Termina, Eddy, ii zise, privindu-l cu raceala. Nu mai minti. Nu acum. Nici alta data. Sapte ani, Edd. Nu ai avut nevoie de mine atunci si mai mult ca sigur nu te-ai gandit vreodata la fraiera de Bella Swan.
- Chiar asa? Murmura el. Doamne, Bella, macar de-ai sti.
- Numai ca nu stiu, nu? Izbucni ea suparata. Si nici nu vreau sa stiu. Nu vreau nimic, absolut nimic din partea ta. Inghitindu-si durerea si amaraciunea, se intoarse cu spatele, intr-un gest de concediere pe care nu era prea sigura daca-l dorea, dar trebuise sa faca neaparat ceva ca sa scape de vraja instituita de prezenta lui Edd.
Constienta la modul neplacut de nisipul care-i ardea talpile, era inca si mai nelinistita de barbatul care statea mult prea aproape pentru siguranta ei. Ochii smaraldului parca parca-i ardeau corpul in vreme ce-o studiau, alintandu-i curbele, parca, sorbindu-i rotunjimile, adastand pe pieptul frumos care se ridica si cobora in ritmul respiratiei si care era cuprins de o durere pe care numai el ar fi putut s-o aline.
Cum Bella era deaja mult prea incinsa, gandul unei bauturi reci i se paru deodata foarte atragator, ceva rece si mult care sa-i astampere setea, urmat apoi de un coniac mare, asa cum nu-i statea in obicei. Edd. De ce? De ce, toata acea vreme? Si cum de indraznea sa revina asa de calm inapoi in viata ei, de parca nu s-ar fi intamplat nimic?
Clipi incercand sa-si alunge lacrimile. ,,Esti o proasta’’, isi zise, dupa care ignoranu-l complet pe Eddy, incepu sa-si scormoneasca prin sacul de plaja numai ca sa aiba ceva de facut. Degetele dadura din greseala peste mica oglinjoara de buzunar si peste pieptene, drept care incerca sa revina la normalitate, cel putin exterior, pieptanandu-si parulu incalcit si plin de sare.
Convinsa ca arata cumplit, risca o privire in oglinda. Panica. Opanica pe care facea tot ce putea sa o ascunda, mai ales atunci cand misca putin oglinda si, dupa cum se temuse-sau sperase-?, prinse in ea chipul solemn a lui Edward care era aplecat deasupra ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)