CAP 3 O LUPTA PIERDUTA

- Eu..... cred ca ar fi mai bine sa plec, se balbai ea, sperand sa scape cat mai repede de
privirea lui calculata.
- Incerci sa fugi? O necaji el. Tocmai de mine? Nu se poate. Ce lipsa de maniere, cand de
abia ne-am intalnit. Inafara de asta, se pare ca l-ai uitat cu totul pe absetul Seth.
- Sunt sigura c-o sa reuseasca sa ma gaseasca, i-o intoarse ea cu raceala, cautandu-si sacul
de plaja cu ochii. Il descoperi acolo unde-l aruncase el nerabdator, dar, cum trebuia sa se apropie periculos de mult de locul in care se protapise el, impulsul de a pleca fara el i se parea ispititor. Insa acesta era un lux pe care nu si-l putea permite, pentru ca, daca se putea dispensa de prosop si de trusa de farduri, de portofel si de pasaport nu putea fi vorba, fara sa mai puna la socoteala un nimic cum erau hainele.
Chiar daca ar fi reusit sa gaseasca prin absurd curajul sa umble aproape goala pe strazi, nu mai exista nimic care sa-l opreasca pe Edward sa-i umble printre lucruri si sa afle adresa casei de vacanta in care statea si apoi sa-i apara in prag. Cum oricum nu avea de ales, cu cat se misca mai repede, cu atat scapa mai ieftin. Sa scape? Halal speranta, gemu ea. Din punct de vedere fizic va fi libera, dar inauntru, acolo unde conta cu adevarat, nu avea scapare de Edward. Niciodata.
Otelindu-se, facu un pas inainte, tresarind vizibil atunci cand Edd ii ghici intentiiile.
- Intotdeauna un domn, rosti Bella imbufnata, luand sacul din mana lui, atenta sa evite
orice fel de contact cu el.
- Evident. Spre deosebire de absentul Seth , marai Edd, eu stiu cum sa ma comport cu o
doamna.
- Si ce te face sa crezi ca Seth nu stie?
- A intarziat. Presupunand ca mai apare. De asemenea presupunand ca exista, adauga el cu
malitiozitate.
- Si asta ce mai vrea sa insemne?
- Tocmai ceea ce am spus. Descoperi ca esti dintr-o data singura pe plaja cu mine si ti se
face fric. Ce usor este sa-ti inventezi un tovaras convenabil care tocami lipseste.
- Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, Edd, dar sa sti ca el este la fel de real ca tine.
- Un mascul cu sange fierbinte, fara indoiala.
- Daca spui tu, murmura ea, obosita de acel ping-pong verbal. In afara de asta, o durea
Capul, stralucirea soarelui pe nisipul alb fiind prea puternica chiar si pentru lentilele ei intunecate. Si era cald insuportabil de cald.
- De fapt, eu n-am spus asa ceva, ii raspunse el, masurand-o iar din priviri. Nici un mascul cu sange cald prin vene nu te-ar lasa singura asa de mult, mai ales asa cum esti
imbracata.
- Este un costum de baie absolut decent, ii zise ea cu raceala.
- Este deaja o chestiune de pareri, draga mea.
- Care oricum nu te priveste pe tine, izbucni ea, expresia lui infumurata scotand-o din
minti.
- Te inseli, Bella, o contrazise el, ochii ca de smarald strapungand parca lentilele ochelarilor
Si sfredelindu-i parca pana-n suflet. Tu reprezinti treaba mea. Pentru ca esti a mea . Intodeauna ai fost a mea si nimic din ce ai spune nu va schimba treaba asta. Recunoaste, Bella, o imboldi el, cu calm. ESTI A MEA!
- Iar tu esti nebun, i-o intoarse Bella. Eu nu-ti apartin, nici tie nici altui barbat. Nu am
apartinut niciodata inainte si mai mult ca sigur ca treaba asta nu se va intampla nici pe viitor.
- Foarte bine. In cazul asta, Bella, sper ca n-o sa te deranjeze daca o sa dovedesc.
Edward se misca la fel de iute ca fulgerul. Constienta de pericolul iminent, Bella se daduse
Inapoi si se impiedica de sacul de plaja de la picioare si probabil ca ar fi cazut daca mainile lui nu s-ar fi intins dupa ea si n-ar fi prins-o intr-o clipa.
Apoi o trase spre el, tot mai aproape de corpul lui aproape gol, iar Bella, luata pe nepregatite, se trezi neputincioasa in fata darzeniei lui. Asta numai din cauza ca-l dorea, ca tanjea dupa el, ca avea nevoie de el,Doamne, si ce nevoie mai avea de el!
Dupa ce ca aproape c-o lipi de el, Edward se opri, dorind sa prelungeasca acel moment. Bella nu se misca, nici macar nu respira in vreme ce cuvintele blande ale lui Edd trecura prin ea, dezlantuind haosul si zbuciumul in mintea si sufletul ei.
- Ma doresti, ii zise el cu simplitate, dezmierdandu-i obrazul cu un deget. Poti sa te
impotrivesti dorintei, poti sa mi te impotrivesti. Poti sa negi, sa tipi de pe toate acoperisurile lumii si probabil ca oamenii te vor crede, dar ar insemna sa minti. Haide, Bella, recunoaste, insista fara mila. Ma vrei. Nu-i asa?
Desi Bella scutura din cap, Edd zambi si-i scoase ochelarii de soare, ultimul ei baraj de aparare. Atunci cand ochii ei ii intalnira pe ai lui, restul lumii paru sa dispara, topindu-se in ceata cu Edd asa de aproape, prezenta lui umplandu-i mintea, o minte care simtea nevoia sa-si tipe vehement contradictiile. Trebuia sa fie puternica. Trebuia sa-i reziste. Trebuia sa-l nege.
- Te rog, Edd, il implora, cu ochii ciocolatii plini de frica.
- Of, Bella, Bella, gemu el usor scuturand din cap si zambind, nu te mai impotrivi. Maini
puternice ii cuprinsera talia si o trasera aproape, incredibil de aproape, duar la un fir de par de contactul direct pe care-l dorea cu atata adoare si de care se temea. Ma vrei. Ai nevoie de mine. Noi doi ne apartinem unui altuia
Nici o cale de scapare, isi dadu ea seama, tot mai slaba. Nici o cale de scapare de Edd care-i cerceta infrigurat fata. Bella simtea cum se topea, cum flacarile din interiorul ei deveneau si mai puternice, atatate din plin de cuvintele lui.
- Ai fost facuta pentru a fi mangaiata, insista el. Sa fi mangaiata, sarutata,iubita. Si esti a
Mea. Ai fost mereu a mea. Noi doi am fost facuti unul pentru celalalt. Tu si cu mine. Minte cu minte. Trup cu trup. Santem unul al altuia.
Mintea Bellei se impaienjeni. O iubea. Fiecare privire, fiecare rasuflare, fiecare atingere ii spuneau clar ca o iubise intotdeauna. Toate zilele de maine, isi aminti ea, indurerata. Si ce proasta fusese sa-l creada de prima data. Numai ca nu si de aceasta data.
- Nu, Edward,striga, incercand sa se elibereze din stransoarea de fier.
- Oh, ba da! Edd rase, un ras rece, dur care aproape ca sfasie aerul inainte ca el sa-si plece
capul si buzele sa i se frece de gura ei. O atingere usoara, dar suficienta ca s-o aprinda. Incerca iar sa se elibereze, dar deja buzele i se defacura usor, a invitatie, Edd profitand de ea ca sa-i invadeze intreaga gura, aproape cu brutalitate
,,Nu, Edd’’,tipa ea in gand, dar era deja prea tarziu. Mult prea tarziu. El o sarutase si ea-i raspunsese. Edward Cullen avea acum dovada.
Reusi cu greu sa faca un pas in spate si apoi sa-i intalneasca ochii batjocoritori.
- Ai reusit sa inscrii iar, Edd? Despre asta era vorba aici, sa incerci sa dovedesti ca esti in
continuare irezistibil?
- Am incercat, si am reusit, Bella, declara el imediat.
- Nu zau?
- Da, zau. Eu numai ma uit si corpul tau raspunde. Ating iar corpul tau explodeaza.
N-ai decat sa negi, daca trebuie, dar...
- Dar nimic. Lasa-ma in pace, suiera ea, arucandu-se inainte, cu palma pregatita sa
loveasca, reflexele rapide ale lui Edd scutindu-l de lovitura.
- Nici sa nu te gandesti la asa ceva, ii zise el, rasucindu-i bratul la spate si tragnd-o aproape.
Bella tresari din cauza acelui contact, mai ales ca-l simtise cat era de atatat, atunci cand isi
lipise efectiv coapsele de ea.
- Pentru ca altfel, nebunatica mea iubita, s-ar putea sa ma las ispitit sa dovedesc pana la
Capat cat de mult ma vrei de fapt, ii sopti, lipind-o bine de el.
- Vrei te rog sa-mi dai drumul, gemu Bella, inainte sa ajungem amandoi sa fim arestati?
- Si ti-ar pasa? O intreba el, magaindu-i sanii.
- Sigur ca mi-ar pasa. Am inca o familie la care trebuie sa ma gandesc.
- Fara sa-l mai punem la socoteala pe absentul Seth.
Seth. Bella aproape ca incremeni. Putea sosi in orice clipa. Alice cu Seth. Trebuia sa scape.
Trebuia sa se indeparteze cat mai repede de el. Dar cum sa faca asta....cum???