duminică, 24 iulie 2011

Cap 4 UN STRIGAT SALVATOR



Numai ca Edd, fiind cine era, simtise imediat mirosul panicii si o impinse cat colo dezgustat, ura din privirea lui fiind mai mult decat putea ea suporta. Dar se insela, cel putin in privinta lui Seth. Cat despre restul. Bella simti cum o parasea furia.
Daca era cinstita, trebuia sa admita ca el se apropiese neplacut de mult de adevar. Fusesera atatia barbati, prea multi pentru ai mai putea fi numarati, prea multi de tinut minte. Valuri de dezgust aproape ca o coplesira. Devenise o tarfa si asta numai din cauza lui Edward Cullen, care o luase, o folosise, se plictisise de ea, o parasise, apoi o dostrusese. Dar numai o singura data, jura ea. Nu si de acum incolo. Niciodata nu-l va mai lasa pe Edd, sau pe un alt barbat, sa-i franga inima.
Ii intoarse spatele, cautand prin sac dupa haine, simtind lacrimile periculos de aproape in vreme ce-si punea pe ea tricoul si o pereche de pantaloni scurti. Apoi, imbracata totusi decent, se intoarse iar cu fata, sperand ca el sa fi priceput aluzia si sa fi plecat ca sa nu se mai intoarca. Dar ochii dadura iarasi peste a lui si peste dispretul pe care el nu se obosea sa-l ascunda.
- De ce, Edd? Il intreba ea aproape in soapta. De ce? De ce nu ma poti lasa in pace? Dupa atata vreme, dupa tot ce ce-ai facut ca sa ma ranesti, de ce nu poti sa ma lasi in pace?
- Pentru ca eu nu am pace. Traiesc intr-un adevarat chin. Fiecare ora din fiecare zi, in fiecare noapte din ultimii sapte ani am trait intr-un chin continuu.
- Tu te-ai chinuit? Ar trebui sa putrezesti in iad, Edward Cullen, il informa ea cu amaraciune. Nu te vreau. N-o sa te mai vreau niciodata. Nu am nevoie de tine in viata mea mi-am refacut-o cu greu, dar acum sunt fericita, afurisit sa fii. Nu mai am nevoie de tine acum. S-a terminat. Am avut la dispozitie sapte ani lungi ca sa o dovedesc si, crede-ma, Edd, pur si simplu nu mai am nevoie de tine.
- Si daca te iau in brate, daca te sarut si te intind pe nisip.....
Nu era nevoie ca el sa termine. Bella stai. Isi amintise, Doamne, si ce bine-si amintise! Isi
pleca ochii, nedorind sa infrunte adevarul, in vreme ce rasul lui ii sferdelea urechile.
Incepu sa se indeparteze, inchizandu-si mintea.
- Bella....
- Pleaca, Edd, murmura ea obosita, de abia tarandu-si picioarele prin nisip.
Ajunsese la pavaj si se pri, dandu-si seama ca, daca nisipul era asa de fierbinte, drumul care
Fusese batut de soare trebuia sa fie de-a dreptul incins. Dar cu Edd numai la cativa pasi in urma, nu putea risca sa se opreasca sa-si caute sandalele prin sac, asa ca, impinsa de panica, o porni mai departe. O greseala prosteasca, dupa cum isi dadu seama imediat. Drumul nu era numai cald, era de-a dreptul fierbinte, fara sa mai puna la socoteala faptul ca asfaltul aproape ca se topise si se lipea de picioare.
Apoi, proasta ce fusese, se impiedica si aproape ca-si rupse un deget. Tipa de durere, iar lacrimile care fusesera pe aproape de cand daduse cu ochii de Edward incepu sa-i siroiasca pe obrji. Desigur, numai de durerea pe care o simtea in picior. ,, Esti o proasta, asta esti’’, isi spusese, suspinand tare, irational de jignita ca Edd plecase, tocmai in momentul in care avea cea mai mare nevoie de el.
Numai ca nu era chiar asa. Cand mai facuse arogantul Edward Cullen ceea ce i se spunea? Constata ea uimita si suparata, atunci cand el o ridica in brate, purtand-o pe sus pana-n celalta parte a drumului.
- Da-ma jos! Protesta ea, cu obrajul lipit de pieptul lui, fara sa se mai atinga pielea de aceasta data pentru ca el, undeva pe drum, apucase sa se imbrace. Vrei te rog sa ma lasi jos?
Umilitor, el se supuse, dar, in clipa in care picioarele ei atinse pamantul, ii cuprinse fata in
palme, zambind si stergandu-i lacrimile cu degetele blande.
- Doamne sfinte, Bella, mumrmura el, lasand capul in jos.
Bella se oteli pentru sarutul la care nu mai avea putere sa reziste, ochii ei ciocolatii fiind
stapaniti de ai lui si uimind-o cu expresia lor de o tandrete nemarginita. Si, in acel moment, instinctul ii spunea ca nu trebuie sa-i permita s-o sarute. Nu asa. Putea sa infrunte si mania si dispretul. Orice altceva si se va pierde, cei sapte ani de iad fiind in van irositi.
- Bella! Bella...
Glasul lui Seth rupse vraja si Edward injura de toti sfintii inainte s-o elibereze.

3 comentarii:

  1. Din lipsa de ocupatie am publicat si cap 4. numai ca imi cer scuze ca e mai scurt acest capitol...dar la fel a fost si timpul...:D..sper sa va placa...lectura placuta;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare atit de rau pentru Bella, atita se chinuie.
    Mai intrigat cine este Seth pentru ea???
    Astept urmatorul capitol, scrii foarte bine. :*

    RăspundețiȘtergere
  3. k...ce chin a suferit..sa mearga desculta pe strada....IoI....e foarrteee fierbinte nu va sugerez sa incercati;):))
    cat despre Edward....sper ca o sa lupte pentru Bella:X
    si chiar asa...cine e Seth pt Bells?:))

    RăspundețiȘtergere