CAP 2 Mintea spune NU, dar corpul zice DA

- Inca mai esti pe aici? Murmura cu aroganta in vreme ce-si punea pe nas ochelarii de
soare cu lentile intunecate. Chiar nu ai nimic mai bun de facut, Edd? Nimic care sa-ti abata atentia pentru urmatorii sapte ani si ceva? Vai, lucrurile cred ca stau destul de prost. Daca as avea macar cinci minute libere, continua ea pe acelasi ton, atunci mi-ai putea povesti despre viata ta. Puse pieptenele si oglinda la loc si scoase din sac o stricla de crema protectoare pe care se apuca s-o scuture viguros. Era un alt gest de concediere. Dar, ca si inainte, Bella stia ca, daca Edward s-ar fi intors si ar fi plecat, ar fi suferit mai mult decat ar fi dispusa sa admita.
Numai ca el nu pleca.
- Stai. Lasa-ma pe mine, insista el.
- Pot sa ma descurc si singura, multumesc, se ratoi Bella, dar Edward o ignora si, lundu-i
sticla din mana, o intoarse cu spatele, apropiindu-se de ea, periculos de mult, facandu-i parul fin de pe ceafa sa se zburleasca in semn de alarma.
- Acum stai locului, femeie, ii porunci el ragusit, tonul catifelat trimitindu-i fiori de placere
de pe sira spinarii.
Sa stea locului? Cu mainile lui Edd pe corpul ei? Halal speranta. Bella era o masa de nervi intinsi la maximum, constienta numai de contactul piele pe piele, de magia degetelor care lucrau pe corpul expus, incetul cu incetul incepand sa se topeasca in fata asaltului tacut al mainilor lui. ,,Nebunie, isi zise, zambind visatoare. Nebunie curata.’’
Dar Bella era neajutorata, era precum lutul in mainile lui Edward, pentru ca el, istetul, stia exact ce anume facea. In vreme ce palmele lui pline de crema ii masau acum partea de spate de langa coloana, ea ridica spre cer o rugaciune de multumire. Nici nu vroia sa se gandeasca la ce haos ar fi creat daca ar fi intors-o cu fata spre el. Numai gandul asta si era destu sa o puna pe jar, facand-o sa roseasca.
Dar cand renunta la ganduri, lasandu-se sa simta numai fiorii si placerea transmisa de mainile lui Edd, care se plimbau in sus si-n jos, peste rotunjimea soldurilor si apoi peste partea ingusta a taliei, si iar in jos, oprindu-se pentru o clipa la nivelul elasticului de la bikini.
Bella nu mai respira, neindraznind s-o faca. Asteptand, dorind, stiind, fiorii punand cu totul stapanire pe ea atunci can Edd trecu de acel obstacol.
- Edd, protesta ea, retragandu-se, desi mintea urla ca nu cumva sa faca asa ceva. Pentru
ca, Doamne, nu vroia ca el sa inceteze.
Edward rase, un ras profund care era o muzica pentru urechile ei, atunci cand se retrase, atigand-o pentru ultima data usor, foarte usor, readucand la suprafata o dorinta pe care ea o crezuse demult moarta si ingropata.
- Of, Bella! Murmura el, lasand capul in jos si sarutand-o la baza gatului, ridicand haosul in
interiorul ei.
Bella deveni deodata rigida, alungand nevoia de a se sprijini cu totul de el, stiind cum ar fi reactionat Edward. Mainile lui ar fi cuprins-o de talie, apoi i-ar fi cuprins sanii, mangaindu-i incet, fara sa tina seama ca se aflau pe o plaja publica, apoi sa dea deoparte bucata aceea de material, expunanandu-i sfarcurile intunecate si umflate privirilor lui flamande. Si ea-l dorea. La naiba, cat de mult il dorea!
Dar era mai rau de atat, isi dadu ea seama, strangand pumnii in incercarea de a-si pastra controlul. Asta din cauza ca Edward era ca un drog, ceva dupa care poftea, dar, ca si alcolicii, daca lua nimai o inghititura de bautura, stia ca nu avea sa se mai poata opri. ,, Mangaie-l pe Edd, saruta-l si adio cu libertatea pentru todeauna.’’
,, Nu esti libera nici acum’’. Se chinui mai departe in tacere. Poate ca nu, admise ea, dar cel putin trecuse mai departe, luptase cu greu sa scape de anii cei rai, dovedise ca putea trai si fara el.
Oho, da, acum putea trai si fara el. Si nu putea risca sa se lase devastata iar, atunci cand Edward Cullen avea sa se sature de micul lor joc
Se retrase, incrucisandu-si bratele pe piept, deaodata infrigurata in pofida caniculei, si privind in jur, constata cu mirare ca pe dinafara nimic nu se schimbase. Era tot pe plaja la Houlgate, asteptandu-i pe Alice si pe Seth.
Pentru prima data lipsa de punctualitate a lui Alice i se parea o binecuvantare, pentru ca ei doi nu trebuia sa se intalneasca. Niciodata. Bella n-ar fi putut suporta. Sa-i permita lui Edward sa vada care era viata ei, sa-i permita sa reintre in ea? Nici cand avea sa inghete iadul! Jura ea, oarecum constienta de faptul ca famiile incepusera sa-si stranga lucrururile si isi chemau copii, deaja obositi de atata joaca, de la malul apei.
Inca cinci minute si va ramane singura, singura pe plaja cu Edd in plina caldura a zilei. Numai cainii nebuni si englezii. Nebuni. Asta o caracterizaperfect, era nebuna. Se cutremura.
- Ti-e frig, rosti Edd, ingustandu-si ochii. Prea mult soare, proasta mica ce esti. Haide, ai
mare nevoie de ceva de baut. El nu mai statu sa mai astepte vreun raspuns, ci lua sacul de plaja cu o mana si cu cealalta o prinse de brat, tragand-o dupa el. Ca un copil Bella i se supuse, prea istovita ca sa mai nege ce simtea, avand habar doar de acea nevoie goala, fara rusine pe care o simtea pentru el.
Numai ca nu trebuia sa-i cedeze. Se opri, oprindu-l si pe el. Edd se ointoarse, privind-o mirat.
- Ce este? O intreba incet.
Bella isi umezi buzele.
- Am promis sa ma intalnesc cu cineva. Pe plaja, adauga cu grija. Cu.....
- Cu? O intrerupse el acru, incredibil, facand-o pe Bella sa-i simta teama.
Pentru prima data de cand se intalnisera, Bella se simti stapana pe situatie.
- Numai cu Seth, murmura ea linistita. Seth si....
- Seth! Ah, da! Mormai Edd, intunecat la fata, si, desi pe Bella o durea sa-l insele asa de
tare, cu toate astea era bucuroasa ca reusise s-o faca. Deci...Arunca sacul pe nisip cu un gest furios si o prinse iar de brate. Spune-mi, spune-mi despre acest Seth, acest barbat care indrazneste sa te lase singura pe o plaja aglomerata.
- Este...
- Inalt , blond si frumos, banuiesc, nu? O intrerupse cu salbaticie.
- Inalt? Oh, da, raspunse cu indulgenta, zambind, desi n-ar fi vrut. Asa era, parea cam inalt
Pentru varsta lui. Si mai e si frumusel foc, adauga pentru Eddy. Un omulet foarte frumusel. Cat despre partea cu blondul....Nu, Edd, il informa pe un ton confidential. Dar doua din trei nu-i chiar asa de rau.
- Si este bun de ceva?
- Poftim? Intreba imediat, incordandu-se din cauza furiei pe care i-o simtise in glas.
- Stii tu. Bun. In pat, zise el de-a dreptul, ochii lui superbi erau acum intunecati parand sa-i
fiarba de manie si ura.
- Adica daca-i bun ca tine? Il intepa Bella, dorind sa-l raneasca, sa i-o plateasca pentru anii
de durere, pentru vidul ramas in urma lui.
El injura si-o intoarse cu fata, mult prea aproape pentru siguranta ei.
- E mai bun ca mine? Scutura din cap, strambandu-se dispretuitor. Nu marai. Asa ceva nici
n-ar fi cu putinta, dar destul de bun, nu, Bella? Adauga ca o insulta. Destul de bun sa te faca fericita, sa-ti ofere ceva satisfactie. Destul de bun ca sa te faca sa ceri mai mult, si mai mult...?
Zambi intr-un fel, pentru ca stralucirea alba a dintilor parea sa aduca a zambet.
- Nu, Bella, declara stapan pe el, impingand-o dezgustat. Stiu ca n-ar putea fi asa de bun.
- Dar n-o sa fi niciodata sigur, nu, Edd? Se auzi singura chinuindu-l mai departe. Ai putea
crede, spera, presupun, ca nu e grozav, il informa ea cu dulceata in glas. Dar nu poti fi sigur, nu asa ca mine. Isi ridica barbia in semn de aroganta. Ia sa vedem acum, Edward Cullen cat valora, pe o scara de la unu la zece, cam... Ii intalni privirea, prelungind momentele de chin cu cruzime. Apoi ridica nepasatoare din umeri. Scuze, Edd, rosti cu calm. A trecut asa de multa vreme, incat nu-mi mai pot aminti cum era cu tine.
- Minti.
- Oare? Zambi, savurand durerea lui Edward si incercand s-o alunge pe a sa. Il ranise, ii
atinse acel nerv sensibil si lovitura isi nimerise tinta in plin, acolo unde durea mai tare. Tocmai in centrul barbatiei lui. Si in mandria imensa. Si in aroganta fara de masura, si in siguranta plina de infruntare. Gata cu dragostea, rasul si veselia. Trebuia sa ramaie mai departe tare pe pozitie.
Poate ca el o iubise, dar ii furase inocenta, loase tot ce avusese ea de oferit si ceva pe deasupra. Si, inafara de faptul c-o parasise, o distrusese fara mila pe ea si tot ce-i era mai drag pe lume. Pentru treaba asta nu avea sa-l ierte niciodata. Si daca mintitul o ajuta sa-l tina cat mai departe, atunci foarte bine. Isi va juca rolul ca o marioneta, numai ca, de aceasta data, nu Edward avea s-o conduca.
Desigur, Edd de care-si amintea atat de bine isi revenise, cu bratele stranse peste pieptul gol in vreme ce continua sa o priveasca. Observandu-i expresia pe care el nu se osteni s-o ascunda, Bella se departa, punand destul spatiu intre ei, incapabila insa sa se ascunda de privirea neinduratoare care scurta orice fel de departare.
Dar ochii lui masurau, cantareau, cercetau, priveau cu placere tot corpul ei expus insistand mai ales asupra sanilor, arzandu-i carnea prin materialul subtire a costumului de baie.
Bella ramasese rigida, luptand cu dorinta de a-si acoperi pieptul cu bratele intr-un gest autoprotector, simtind cum sanii i se strangeau, cum sfarcurile impingeau materialul sutienului; flacara dorintei de a-l sti pe Edd privind, mangaind si alintand era aproape de neindurat.
El zambi deodata, pentru ca in final avea dovada pe care o dorise: sfarcurile ridicate ale Bellei erau o reactie elocventa. Il dorea . N-avea decat sa minta pana cand se invinetea, dar Edward stia, asa cum stia si Bella, ca ea-l dorea.